Old age - best age

Acum simt ca trebuie sa scriu in romana. Trebuie.

Ieri, in trenul spre Bucuresti, mi s'a intamplat ceva incredibil de frumos.

Am calatorit cu 2 batranei simpatici. Nu vorbeau cu mine. Le era probabil teama de tinerete.

Dar erau casatoriti de multi ani. Si pareau bolnaviori. Dar erau foarte ingrijit imbracati si cu licurici in ochi. Poate erau doar obositi.

Si stateau fata in fata, langa geam, la soare (care se muta cateodata pe partea cealalta), citind fiecare cate o bucatica de ziar. Si discutand.

Vorbeau lent, dar atat de corect. Vorbeau frumos si respectuos. Ca si cand erau 2 oameni ce s'au intalnit prima data. Si discutau despre manastirea din Prahova la fel de aprins ca despre gagica lui Vantu. Si radeau de bancurile dintr'un carnetel cu sudoku. Si radeau de nepoata lor care ii sunase sa planga la buni ca "maine incepe scoala!!"

Si mi'am amintit de un citat pe care l'am citit mai de mult, dar nu i'am dat importanta. "Casatoreste'te cu cineva cu care ai ce discuta" - zicea. Am ras initial, caci ma gandeam ca sunt multe alte lucruri mai importante care trebuie facute impreuna (nu va ganditi mai la prostii) decat statul la barfa! Cum ar fi jobul, crescutul copiilor, intretinutul "gospodariei" etc.

Da, da... pare un lucru elementar. Dar chiar am simtit atunci, pentru prima oara, cat de frumoasa este batranetea atunci cand ai realizat ca cea mai mare calitate dintre tine si sotul tau - este comunicarea. Ca v'ati respectat toata viata, ca ati stiut sa impartiti totul, ca ati spus mereu tot ce trebuia si nu ati lasat sa treaca viata pe langa voi din cauza lucrurilor nespuse sau a celor spuse fara cap... Ca intr'adevar, inainte de toate, omul de langa tine trebuie respectat. Si respectul se vede intotdeauna prin calitatea cu care comunicati.

Si in acelasi ton am gasit acest filmulet, care mi'a si dat impulsul de a scrie acest post banal, dar iluminant pentru mine :)

http://www.youtube.com/watch?v=WNfvuJr9164

Scuze pentru lipsa de subiecte interesante, am simtit ca trebuie sa impartasesc acest mic... miracol pe care l'am trait ieri si mi'ar placea ca acei batranei sa stie candva ca am fost martora la miracolul lor.

Edit. Iar filmuletul este dedicat bunicilor mele, care au murit de cancer, care au fost pentru mine adevarate modele, care m'au invatat ce este modestia, ce este bunatatea si mai ales, ce este puterea de a merge mai departe, cand viata nu'ti ofera prea multe. De la ele stiu cat de mult inseamna respectul si iubirea. Va multumesc din suflet!! Sper sa pot purta mai departe, o parte din invatamintele voastre si, bineinteles, din sangele vostru curat! Va iubesc!